La vie en rose

TRĂDÁRE s. v. adulter, infidelitate, înşelăciune, necredinţă.
Like you don`t mentally do that, even for a moment, when you doubt you did the right decision.

REGRÉT, regrete, s.n. Părere de rău cauzată de pierderea unui lucru sau a unei fiinţe, de o nereuşită sau de săvârşirea unei fapte nesocotite; p. ext. remuşcare, căinţă. – Din fr. regret.
Oricand, oricum, oriunde.. O succesiune de imagini mentale obsedante grea de alungat si inutila de pastrat.

EXPLÓZIE s. detonaţie. (~ dinamitei.)
Izbucnire. Pornirea unei valvatai de sentimente dupa o lunga hibernare sau din impulsivitate. Aproape mereu insotita de vorbe grele dar inutile, imposibil de sters.

FUM ~uri n. 1) Produs al arderii care se ridică în atmosferă sub formă de rotocoale. ♢ Perdea de ~ strat des de fum artificial, servind pentru a camufla un obiectiv militar. 2) Cantitate de asemenea produs, provenit din arderea tutunului, pe care o inspiră dintr-o dată un fumător. A trage un ~ de ţigară. 3) ist. Casă cu tot ce este pe langă ea, împreună cu persoanele ce locuiesc într-însa; gospodărie. 4) fig. Stare a omului buimac (de băutură). 5) la pl. Ambiţie deşartă. ♢ Cu ~uri (în cap) zăpăcit. A avea ~uri a fi înfumurat şi cu pretenţii nejustificate.
Ramane dupa stingerea focului. Ironiile invaluite in fum, ce ofera o falsa siguranta ca totul este bine si ca problema este rezolvata pentru totdeauna. Intrebari ramase fara raspuns invaluite in fum. Ezitari invaluite in fum.

PRIVÍRE s. 1. v. văz. 2. (înv.) vedere. (Are o ~ pătrunzătoare.) 3. ochi. (Îşi plimba ~ peste ...) 4. v. ochire. 5. căutătură, uitătură, (înv.) priveală, privelişte, privitură. (Avea o ~ inteligentă.) 6. (MED.) privire încrucişată v. strabism. 7. v. cercetare.
Moment crucial. Actiune ce poate anula orice principii ale privitului, ale ochilor intalniti in calea privirii.

ÎNCRÉDERE s. 1. (pop.) crezare, crezământ, (fig.) credit. (Se bucură de ~ lui.) 2. (livr.) confienţă, (înv.) credinţă. (Nu am ~ în el.) 3. nădejde, siguranţă. (Pot să am ~ în voi?) 4. optimism. (Priveşte cu ~ viitorul.)
Sentiment vital in orice relatie importanta ce inlesneste exteriorizarea si siguranta. Este cel mai important si totusi cel mai greu de obtinut sentiment din partea cuiva.

PUTÉRE s. 1. v. capacitate. 2. v. energie. 3. v. bărbăţie. 4. fermitate, tărie. (N-a avut suficientă ~ să ...) 5. v. tărie. 6. v. posibilitate. 7. voie, voinţă. (Cu de la sine ~.) 8. conducere, (fig.) cârmă. (A ajuns la ~.) 9. v. împuternicire. 10. autoritate, (înv.) tărie. (Însemnele ~ii.) 11. autoritate, (astăzi rar) stăpânire. (Reprezentantul ~ii.) 12. legalitate, valabilitate, valoare, (înv.) tărie. (~ a unui înscris.) 13. valabilitate, valoare. (Actul acesta are ~ de lege.) 14. v. autoritate. 15. v. forţă. 16. v. armată. 17. (concr.) stat, ţară, (înv.) putinţă. (Marile, micile ~i.) 18. (concr.) v. somitate. 19. v. dominaţie. 20. v. influenţă. 21. influenţă, înrâurire, trecere, (fig.) greutate. (Om cu ~.) 22. eficacitate, valoare. (~ nutritivă.) 23. eficacitate. (~ de germinaţie a seminţelor.) 24. v. intensitate. 25. v. trăinicie. 26. v. toi. 27. v. însuşire. 28. (MAT.) (înv.) potenţă. (a 2-a a unui număr.) 29. putere măritoare unghiulară v. grosisment.
Telul suprem al oamenilor, motivul existentei ierarhiilor, dar si a razboaielor si genocidelor. Locul suprem in ierarhii particulare este tangibil, dar locul utopic de a fi cel mai puternic om din lume nu poate reveni nimanui, iar daca ar putea, ar fi numai vina celor din jurul sau.

FERICÍRE, fericiri, s.f. Stare de mulţumire sufletească intensă şi deplină. ♢ Loc. adv. Din fericire = printr-un concurs de împrejurări favorabile. – V. ferici.
Fiecare interpreteaza acest sentiment in mod diferit, pot oferi doar o descriere subiectiva a acestui sentiment, dar in niciun caz o definite completa a acestuia. Cel mai fericit om din lume, cel caruia i s-au intamplat cele mai putine lucruri abominabile tot nu se poate considera cel mai fericit, caci mereu isi va dori si mai multe caci un sentiment de vesnica beatitudine conduce invariabil la plictiseala.

CUVÂNT s. 1. termen, vorbă, (livr.) verb, vocabulă, (pop.) zicere, (reg.) boace, (înv.) glas, grai, limbă, parolă, vorbire, voroavă. (Un ~ nou intrat în limbă.) 2. cuvânt imitativ v. onomatopee. 3. (la pl.) v. text. 4. v. conferinţă. 5. v. discurs. 6. v. cazanie. 7. v. intervenţie. 8. cuvânt introductiv v. introducere; cuvânt înainte v. prefaţă. 9. v. afirmaţie. 10. v. angajament. 11. v. glas. 12. v. pretext.
Adevarata arma imbatabila pentru a rani sentimente. Desi spre diferenta de animale suntem inzestrati cu ratiune, de multe ori aceasta nu ne faciliteaza comunicarea. Ne omoram fizic dusmanii cu arme cu tais sau pistoale si ne omoram psihic apropiatii cu acele cuvinte netrecute prin filtrul gandirii.

ZẤMBET, zâmbete, s.n. Surâs. – Zâmbi + suf. -et.
Actiune in urma careia orice chip devine frumos. Deseori vine in urma privirii, daca acea privire intalneste in cale ceva placut.

MIRÓS ~uri n. 1) Simţ prin care organismul percepe şi deosebeşte diferite emanaţii, răspândite în aer de unele substanţe sau corpuri. 2) Emanaţie plăcută sau neplăcută, răspândită în mediul înconjurător de unele substanţe şi corpuri. ~ de trandafir. /v. a mirosi
Capabilitatea de a recunoaste ceva familiar fara ajutorul ochilor. O apreciere olfactiva induce sentimente mai puternice decat cea vizuala. O imagine olfaciva este mereu mai intensa decat cea vizuala, fiind imposibil de redat. Imaginile vizuale sau sonore pot fi reproduse in muzica, film, arte plastice, dar mirosul apartine momentului in care este simtit. Numai si numai acelui moment.

TIMP s. 1. vreme. (~ul trece pe nesimţite.) 2. v. perioadă. 3. v. răstimp. 4. v. ani. 5. v. curs. 6. v. durată. 7. răstimp, (Transilv.) scopot. (În acest ~, el era plecat la cumpărături.) 8. (FIZ.) timp de înjumătăţire = perioadă de înjumătăţire. 9. v. sezon. 10. v. vreme. 11. v. moment. 12. v. dată. 13. v. răgaz. 14. v. vremuri. 15. (TEHN.) fază. (Motor cu 4 ~.) 16. (MUZ.) bătaie. (La primul ~ ...) 17. (MET.) vreme, (reg.) veac. (~ frumos.)
Prea lung cand nu trebuie si prea scurt in momente de neuitat. Este precum o entitate malefica si egoista, caci nu tine cont de dorintele celor din jur de a-si opri drumul. Dar poate fi si cea mai buna solutie pentru unele probleme sau pentru a uita.

NAIVITÁTE s. 1. v. ingenuitate. 2. v. credulitate. 3. (rar) puerilitate. (~ picturii lui.) 4. v. copilărie.
Scuza ieftina pentru gesturile de prostie. Astfel, naivitatea se considera un fel de act mai putin grav decat prostia, fiind un prag infirm intre cele doua.

PROSTÍE s. v. ignoranţă, incultură, modestie, nepricepere, neştiinţă, simplicitate, simplitate.
Act de neinteles si greu de iertat. Am subliniat modestia, caci o consider un semn de crasa prostie. O persoana care isi cunoaste valoarea si e constient de aceasta nu va fi modest niciodata. In caz contrar, probabil insusirile valoroase ii sunt fals sau exagerat atribuite.

DORÍNŢĂ s. 1. v. aspiraţie. 2. v. cerinţă. 3. deziderat, doleanţă. (Şi-a exprimat ~ de a ...) 4. v. poftă.
Mai interesanta este capacitatea fiecaruia de a face lucruri pentru a-si satisface dorintele.Paradoxal, in urma satisfacerii apare plictiseala si apoi, alte dorinte. Acesta este motivul neatingerii fericirii supreme.

RĂSPLÁTĂ s. 1. v. recompensă. 2. v. pedeapsă.
Consecinta a oricarui act, nu neaparat una pe drept si nu neaparat una singura, poate fi vorba si de o recompensa si o pedeapsa in urma aceluiasi act.

SPERÁNŢĂ, speranţe, s.f. Sentiment de încredere în rezolvarea favorabilă a unei acţiuni, în realizarea unei dorinţe; nădejde, sperare. ♢ Expr. În speranţa că... = nădăjduind că..., având încredere că... ♦ Încredere în viitorul, în reuşita cuiva. ♦ Persoană tânără şi talentată ori capabilă, de la care se aşteaptă realizări mari. – Din it. speranza.
Sentiment rareori aparut in momente fericite si deseori in cele triste, drept incurajare cand nimic altceva nu mai ofera un prognostic favorabil actiunii.

GÂND s. 1. v. minte. 2. v. concepţie. 3. v. închipuire. 4. v. intenţie.
Fantasma mereu prezenta in mintea oricui, fiind un rezultat al personalitatii persoanei sau experientelor prin care a trecut de-a lungul vietii. Incarcereaza mintea intr-o viata neodihnita si mereu ratacitoare.

VIS ≠ realitate, trezie
Incursiunea intr-o lume paralela in care se poate trai temporar, caci ratacirea continua prin vise duce la alterarea vietii reale.

FÚRIE, furii, s.f. Stare de extremă iritare în care se pierde stăpânirea de sine; mânie nestăpânită; violenţă. ♢ Loc. adv. Cu furie = extrem de furios; cu putere mare, nestăvilită. ♦ Fig. (Rar) Dorinţă puternică, patimă, pornire nestăpânită. [Acc. şi: furíe] – Din fr. furie, lat. furia.
Sentiment in urma caruia se dezlantuie cutia Pandorei din fiecare, timpul sta in loc si derularea actiunii capata o intensitate mare si negativa. Deseori in urma REGRETELOR apare FURIA, in urma ei apare EXPLOZIA si apoi se degaja FUMUL.