Despre vara

Din lipsa de timp, mai ales pentru a-mi sistematiza cu adevarat gandurile, ma apuc sa scriu din nou dupa o pauza destul de lunga. Nu ma condamn pentru inactivitatea de pe blog, pentru ca mereu mi-am umplut timpul cu lucruri care mi-au placut.
In lunile astea pot spune ca am reusit sa-mi raspund la unele intrebari legate de lumea din jur si de mine. Nu voi incepe cu clisee gen "m-am descoperit" sau ceva de genul asta, pentru ca nu este vorba de asa ceva. Oamenii sunt intr-o continua si interminabila autodescoperire. Pentru ca niciodata nu suntem pusi in fata tuturor situatiilor posibile astfel incat sa stim orice reactie pe care o putem avea.
Vara asta am invatat sa fiu selectiva, sa nu imi irosesc timpul si sentimentele cu persoanele care nu merita. Pentru ca exista totusi persoane care merita cu adevarat si nu vreau sa regret timpul petrecut in van. Am invatat sa privesc obiectiv lucrurile, pentru a nu fi deziluzionata. Desi nu este calea usoara, este calea reala, intr-o lume reala. Astfel, ma privesc obiectiv si pe mine si ofer si oamenilor din jur sansa sa ma vada asa cum sunt, nu mai incerc sa ofer o falsa impresie numai pentru a fi in centrul atentiei sau pentru a face tot ce fac cei din jur. O persoana integrata intr-un loc care nu i se potriveste in mod obiectiv nu va fi cu adevarat fericita. Intradevar exista si un pret pentru a fi obiectiv, nu mai sunt atatia oameni in jurul meu, dar prefer priviri putine si sincere decat multe si superficiale.
Din pacate, am invatat si ce inseamna distanta. Este foarte incomod ca una sau doua dintre oricum putinele persoane care merita sa fie la distanta. Impresia oferita este de singuratate in prima faza, dar gandindu-ma mai bine, trebuie sa zambesc si sa ma gandesc cu optimism la viitor.
Insumand aceste lucruri, pot spune ca vara a fost pestrita, plina de continut si ca fiind o piesa importanta in puzzle-ul formarii personalitatii mele.